(video) „Ocrotirea” naturii în „capitala” de sus

În cel mai grăbit secol, al XXI-lea, nu mai avem răgazul să fim atenţi cu mediul ambiant. Prea puţin timp liber avem. Ca în toate localităţile mai aglomerate, unde majorităţii oamenilor nu-i pasă de curăţenia din jur, problema gunoaielor persistă. E o problemă cronică, derivată din indiferenţa oamenilor. Asta, de râsul râsului, în ciuda zecilor de afişe, în limba rusă, care avertizează că cei care aruncă gunoiul acolo unde nu trebuie vor fi amendaţi cu 500 de lei moldoveneşti (29,76 de euro!). Oare cât ne va mai ţine planeta? Poate aflăm răspunsul de la Regele muzicii Pop, care… s-a întristat plimbându-se în Lunca Răutului de la Bălţi?… HotNews.md

(foto) Iată-l, uitaţi-vă la el!

Aproape în fiece dimineaţă friguroasă îl surprindeam tot aşa: ghemuit bine pe suprafaţa unui capac de canalizare, furând, fără a-i păsa, din gigacaloriile care trebuie să ajungă în apartamentele orăşenilor.

Se pare că abia acum, odată cu primăvara, nu-l mai deranjează nimic: nici trandafirii uscaţi, rămaşi aşa de cu toamnă, nici oamenii care trec cu indiferenţă pe lângă el, nici Ion Muruianu, care l-a discriminat, nici faptul că doar la o aruncătură de băţ se află blocul de apartamente în care locuieşte primarul comunist al municipiului…

Acum e soare şi doarme în… lux.

În ochii cunoscutului Grivei de la Bălţi, despre care am mai scris AICI şi AICI, trebuie să ne uităm atent.

(colaj) „It rains cats and dogs”

„Plouă cu găleata”, ar însemna, în româneşte, titlul de mai sus. Uneori, ca să scoatem la vedere unele realităţi deloc neobişnuite la noi, expresia englezească n-ar trebui s-o tălmăcim infidel, dar să o traducem mot-à-mot. Aşadar, „plouă cu pisici şi cu maidanezi”, uneori pieriţi, pe străzile centrale din oraşul Bălţi, „capitala de nord” a R. Moldova. E o traducere absurdă, dar care reflectă perfect prezenţa dezolantă a celor care nu cuvântă pe străzile oraşelor noastre.

(video) Urletul de la Bălţi

După ce, ieri, pe HotNews.md, dar şi pe BLogul de la Bălţi, a apărut o poză al cărei protagonist erau un Grivei “ghemuit bine pe suprafaţa unui capac de canalizare”, mi-am adus aminte de “Hămăitul care ne/mă urmăreşte“, un articolaş apărut pe acest blog acum mai bine de un an. Atunci, în octombrie 2008, cînd încă habar nu aveam de blogosfera.md, scriam doar pentru mine, foarte rar. Acum, cu tot cu receptorii mei activi, dar uneori leneşi la dialog, ştiu că accesul către acest blog este mai larg. Haideţi să urmărim filmuleţul de mai sus. Forumul rămîne deschis pentru orice impresii! 😉 // Ψ-on